Discreţia lui Valentin Ceauşescu l-a făcut puţin cunoscut, iar astăzi este practic singurul care duce povara trecutului în spate. Mărturiile lui sunt cutremuratoare şi ne îndeamnă la meditatie, transmite România TV. Într-un interviu exclusiv acordat unui post de televiziune din Franţa, în urma cu câtiva ani, Valentin Ceausescu le transmite românilor un mesaj. Toată viața mea a fost o carte. Iar dacă ar fi să scriu una, s-ar referi la perioada în care am fost închis și cum vedeam eu lucrurile în acele momente. Am avut doua pasiuni, fizica și sportul, care mi-au părut în mod natural complementare. Astăzi, mă uit la Hallmark, la filme englezești și ascult Leonard Cohen. Nu îmi place să ies în față. Sunt o fire retrasă. Acesta este și motivul pentru care am acordat un singur inteviu până acum. Asa se descria Valentin Ceausescu in singurul interviu acordat presei din Romania dupa 1990. E drept, nu acordă interviuri, cel putin nu presei romanesti. Poate nu e pregatita pentru ce are el de spus, poate.asa cum spunea si fratele sau Nicu Ceausescu: Străinii e bine sa stie adevarul. Dumneavoastra intai sa aflati adevarul despre ce a fost in tara. Într-un alt interviu acordat Irish Times in 2009, Valentin Ceauşescu afirma: Tata era autoritar când trebuia, însă eu îl vedeam destul de rar. Era extrem de ocupat. Interacțiunea am avut-o în copilărie cu bunica din partea mamei sau cu mama. Și nici mama nu avea atât de mult timp liber. Am fost genul de om liniștit, așa că nu am fost urecheat de ai mei. (.) Nu am avut gardă de corp decât o scurtă perioadă. Prin 1976, când i-am și detectat. Au pus o mașină după mine, ca protecție. Dar după jumătate de an i-am rugat să o scoată că nu avea nici un sens. Discretia lui Valentin Ceausescu l-a facut putin cunoscut iar astazi este practic singurul care duce povara trecutului in spate. Intr-un interviu acordat Associated Press, Valentin isi aminteste ziua de 21 decembrie 89: Am vrut ca lucrurile să se reformeze. I-am spus tatei că lucrurile trebuie să se schimbe în ziua următoare, dacă va exista una. Valentin aduce o explicatie si pentru cultul personalitatii: Cultul personalității a fost, într-un anume sens, un lucru foarte, foarte straniu. Și, mai ales, cum s-a ajuns aici. Are totuși o explicație. Cultul personalității a fost, de fapt, construit în raport cu o amenințare externă. Amenințarea rusească care era foarte prezentă. Cand a inceput sa se traga in Bucuresti, Valentin s-a ascuns in casa unui prieten iar pe 25 decembrie a fost arestat si dus intr-un loc special de unde a vazut executia parintilor sai la televizor. Eram acolo cu un comandant și un alt ofițer. Nu m-am uitat la ei. Îmi era rușine, rușine că eram român. Nu era vorba despre modul în care își tratează liderii, nu are legatură cu asta. Este greu de descris, dar aveam acest sentiment când mă uitam, că era ceva murdar. De aceea îmi era rușine să mă uit la așa ceva. Ar fi trebuit să îi omoare pur și simplu. Nu aveau nevoie de un proces. , declara Valentin în urma cu cativa ani pentru AP. Potrivit acestuia, România se afundă în decepţie. După '90, doar câteva persoane au fost schimbate de la cârma țării și asta a fost tot. Eu văd o Românie contondentă după 50 de ani. Nu are realism. Românii nu au nici un indiciu de sus despre tot ce se mișcă înainte. După '90, au sperat în fiecare zi că va veni o mână salvatoare. Iată de ce, decepția se așterne peste societatea noastră , afirma Valentin Ceauşescu.


Nicolae Ceauşescu (Romanian pronunciation: [nikoˈla.e tʃa.uˈʃesku]; 26 January 1918 25 December 1989) was a Romanian politician who was the Secretary General of the Romanian Communist Party from 1965 to 1989, President of the Council of State from 1967, and President of Romania from 1974 to 1989. His rule was marked in the first decade by an open policy towards Western Europe and the United States, which deviated from that of the other Warsaw Pact states during the Cold War. He continued a trend first established by his predecessor, Gheorghe Gheorghiu-Dej, who had tactfully coaxed the Soviet Union into withdrawing troops from Romania in 1958.[1] Ceauşescu's second decade was characterized by an increasingly erratic personality cult, nationalism and a deterioration in foreign relations with the Western powers as well as the Soviet Union. Ceauşescu's government was overthrown in a December 1989 military coup, and he and his wife were executed following a televised two-hour session by a kangaroo court.[2]


Despre moartea lui Nicu Ceauşescu, Oprean susţine că nu se simte împăcat cu totul cu ce s-a întâmplat. Nicu în primul rând a moştenit-o pe maică-sa cu bolile de ficat, a făcut o hepatită, a făcut excese cu alcoolul. După ce a fost arestat şi înjunghiat, şi doctorii au văzut că are ficat cirotic. Pentru el şocul închisorii, prin ce a trecut, astea i-au adus sfârşitul. El a fost achitat de acuzatiile de genocid şi de subminare a economiei statului , a povestit fostul soţ al Zoiei. De alfel, el spune că a vorbit cu Nicu chiar în ziua în care acesta a murit în spitalul din Viena. Am vorbit eu cu el în ziua aia, miercuri, mi-a spus că vineri iese din spital şi că după aia vine acasă. Nu suntem împăcaţi cu totul cu ce s-a întâmplat, pentru că în noaptea aia a murit şi în loc să-i dea medicamente de reducere a presiunii sângelui i-au dat medicamente de creştere a presiunii. A făcut hemoragie şi a murit, dimineaţa la ora 5 , a declarat Oprean. Cât despre aşa-zisele conturi ale soţilor Ceauşescu, Oprean zice că s-ar bucura să existe, pentru că aşa am ieşi şi noi din necaz. Întrebat de vestitele robinete şi clanţe de aur din casa soţilor Ceauşescu, Oprean a decalarat că sunt nişte aberaţii. Cine face aşa ceva într-o casă? Cum să pui de aur? Ele erau făcute cu bronz, erau galbene. Au fost şi lucruri de mare preţ în locuinţa lor. Erau două inventare în casă, un inventar cu lucrurile statului şi unul cu obiectele personale.


Andrei Kemenici, temnicerul soţilor Ceauşescu din acele zile spune că a fost chemat de câteva ori de soţii Ceauşescu pentru a i se cere bani pentru mâncare, voiau să se încrie la popotă. I-am spus toţi mâncăm aceeaşi mâncare, de la soldat la colonel. Eu am realizat că el nu trăia în realitate, spunea să-i aduc lapte, brânză de vaci, lucruri care nu se găseau. Odată mă cheamă să îi dau lenjerie, schimburi, că nu mai poate suporta cămaşa aia, care deja se vedea că e înnegrită la gât. I-am spus că magazinele sunt închise, nu am de unde să-i dau. Aici am două aspecte. Nu ştiu de ce am făcut-o. Erau magazinele închise sau voiam ca şi el, asta a fost o idee de la început, să vadă viaţa dintr-o cazarmă militară. I-am spus că eu nu sunt schimbat de pe 17 şi el nu mai putea să suporte. Doamna avea nişte cerinţe familiare. De câte ori veneam, el mă chema, îmi cerea să mă aşez la masă faţă în faţă şi să mă uit în ochii lui. Ştia că avea nişte ochi pătrunzători. Ea stătea în dreapta lui şi punea mâna pe scaun sau pe el şi asculta întrebările. Vreau să vă spun, cred că era o subordonare, se uita în ochii ei ca să-i aprobe sau nu întrebarea sau răspunsul, iar ea mă întreba care este situaţia copiilor, asta a fost majoritatea întrebărilor ei , a spus Kemenici pentru România TV.


Oameni-cheie ai Revoluţiei au sfârşit în condiţii suspecte. Generalul Vasile Milea, fratele lui Nicolae Ceauşescu dar şi mulţi alţi ofiţeri superiori ai regimului comunist au dispărut în mod misterios. Generalul Vasile Milea, ministrul Apărării Naţionale în ultimul guvern comunist, a deschis seria deceselor suspecte. Moartea lui a generat două ipoteze. Prima spune că ministrul Milea ar fi fost împuşcat din ordinul lui Ceausescu pentru ca a refuzat să continue lupta împotriva poporului. A doua ipoteză este că Milea s-ar fi împuşcat pentru că şi-a dat seama că Ceausescu va fi debarcat din fruntea ţării; variantă care nu stă însă prea bine în picioare pentru că, deşi două anchete au avut verdict de sinucidere, în raportul medico-legal nu se spune nimic despre urme de praf de puşcă pe hainele şi pe corpul victimei. O altă moarte suspectă a fost cea a fratelui dictatorului, generalul Marin Ceauşescu. Şeful reprezentanţei comerciale a României pentru Europa de Vest de la Viena s-a sinucis prin spânzurare , chiar în sediul instituţiei pe 28 decembrie 1989. Marin Ceauşescu era singurul care avea acces la conturile familiei Ceauşescu iar acestea au disparut şi ele suspect imediat după moartea generalului. Generalul Constantin Nuţă, şeful Miliţiei lui Ceauşescu, şi adjunctul său, generalul Velicu Mihalea, au murit în seara de 23 decembrie 1989, dupa ce elicopterul care-i aducea la Bucureşti a fost doborât la Alba Iulia. Până pe 20 decembrie, cei doi au şters urmele măcelului revoluţionarilor de la Timişoara. Pe 24 decembrie 1989, Generalul Dumitru Puiu, comandantul Aeroportului Otopeni, a dispărut fără urmă după ce a anunţat la TVR că deţine filme cu masacrarea a 50 de persoane. A fost descoperit umblând haotic pe străzile Timişoarei şi a fost internat la spitalul de psihiatrie. A murit în mod suspect la începutul anului 1990. Colonelul Gheorghe Ardeleanu, fost şef de contraspionaj pe spaţiul european, a murit în iunie 1993, când s-a intoxicat cu insecticid, stropind cartofi. Diagnosticul medicilor a fost moarte accidentală , dar, dată fiind seria dispariţiilor altor oameni cheie ai revoluţiei din 1989, mulţi au fost cei care au gândit cu totul altceva. Alţi cinci generali comunişti au murit tot în condiţii cel puţin ciudate, dar concluzia anchetatorilor a fost moarte naturală. Generalul Gheorghe Voinea, comandantul Armatei I , cel care a coordonat represiunea Revoluţiei din Bucureşti a fost găsit mort în birou lui, în 1990. Nu s-a anchetat decesul generalului niciodată, moartea sa fiind considerată naturală. La fel a fost şi moartea Generalului Cerbu, şeful centralei Transmisiunilor MApN, a Generalului Emil Macri, şeful Directiei a II-a de contraspionaj economic a Securităţii, a Generalului Safta, şeful dispozitivului de apărare al sediului MApN şi a Generalului de Securitate Stelian Pintilie, şeful tuturor transmisiunilor militare şi civile din România. Toti au murit din cauze naturale, între anii 1990 şi 1991.


La mai bine de 20 de ani de când procurorul militar Dan Voinea rostea suma fabuloasă de 400 de milioane de dolari, în timpul procesului Ceauşeştilor, răspunsurile legate de existenţa banilor sunt în aşteptare. Averea Diavolului , cum a fost denumită peste ani, şi-a pierdut urma în conturi bine dosite de securitate. Iar la bani s-ar părea că au avut acces doar cei aleşi , care aveau parolele. Dacă iniţial s-a pornit de la 400 milioane de dolari, suma a crescut apoi la 2 miliarde. Conturile lui Ceauşescu, totul e cunoscut. Nu ştiu câte există şi unde sunt acum, dar ştiu că există. Şeful, adică Ceauşescu a trimis în străinătate 2 miliarde de dolari, contul României. Cont care va putea fi folosit de români în momentele grele ale ţării , declara Camil Roguski, fostul arhitect al lui Nicolae Ceuşescu. Acesta a vorbit şi despre registrele în care erau notaţi cei care aveau legătură cu conturile respective: Inclusiv domnul Voiculescu este trecut acolo pe listă. Imediat după Revoluţie, statul român a angajat mai mulţi experţi străini, pentru a da de urma banilor. În 1991, Washington Post publica declaraţiile unora dintre experţii canadieni angajaţi : este periculos să ştii prea multe. Răspunsul la întrebarea unde sunt banii? poate fi fatal!. În urma acestor descoperiri, detectivii canadieni au părăsit România, însă au lăsat în urmă un mesaj şi un film documentar difuzat de CBS în 1991- Averea Dracului, film interzis în ţară. În 2008, în Parlamentul României, după ani de mister s-a pornit o anchetă. O anchetă care nu a descoperit, în fapt, nimic. Concluzia comună a tuturor celor audiaţi a fost că Nicolae Ceauşescu nu a avut conturi în afara ţării. Toţi cei audiaţi, fără excepţie, au insistat asupra faptului că Nicolae Ceauşescu nu vedea nici un motiv să depoziteze banii în afara ţării atâta timp cât era convis că are controlul total asupra situaţiei interne , se arată în raportul Parlamentului I created this video with the YouTube Video Editor ()


Nicolae Ceaușescu (Romanian pronunciation: [nikoˈla.e t͡ʃe̯a.uˈʃesku]; 26 January 1918 -- 25 December 1989) was a Romanian Communist politician. He was Secretary General of the Romanian Communist Party from 1965 to 1989, and as such was the country's second and last Communist leader. He was also the country's head of state from 1967 to 1989. His rule was marked in the first decade by an open policy towards Western Europe and the United States, which deviated from that of the other Warsaw Pact states during the Cold War. He continued a trend first established by his predecessor, Gheorghe Gheorghiu-Dej, who had tactfully coaxed the Soviet Union into withdrawing its troops from Romania in 1958.[1] Ceaușescu's second decade was characterized by an increasingly brutal and repressive regime—by some accounts, the most rigidly Stalinist regime in the Soviet bloc. It was also marked by an ubiquitous personality cult, nationalism and a deterioration in foreign relations with the Western powers as well as the Soviet Union. Ceaușescu's government was overthrown in the December 1989 revolution, and he and his wife were executed following a televised and hastily organised two-hour court session.[2] Credits to: „Videograms of a Revolution by Harun Farocki.


Victor Atanasie Stănculescu (n. 10 mai 1928, orașul Tecuci, județul Galați) este un fost general de armată român, care a îndeplinit funcția de ministru al apărării naționale (1990-1991).


De-a lungul timpului, au existat mai multe tentative de asasinare a cuplului de dictatori Ceauşescu. Probabil cea mai cunoscută a fost cea a grupului condus de clujeanul Raul Volcinschi, în anul 1983, dar mai există şi altele. România TV prezintă un material despre persoanele care au încercat să-l asasineze pe Nicolae Ceauşescu. Poate cea mai cunoscută tentativă de asasinare a cuplului de dictatori Ceauşescu a fost cea a grupului condus de clujeanul Raul Volcinschi, în anul 1983. Atentatul a fost organizat de un nucleu de intelectuali, constituit in 1981. Ulterior, cei trei l-au cooptat in grup pe Raul Volcinschi, fost detinut politic, care a devenit in timp coordonatorul actiunii de eliminare a liderului de la Bucuresti. La rândul său, Volcinschi a reusit sa atraga in complot alte trei persoane, Petre Nastase, Viorel Roventiu si Nicolae Stanciu, soferi de meserie Complotistii au aflat ca, la 17 septembrie 1983, Nicolae Ceausescu urma sa efectueze o vizita la CAP-ul din comuna Gostinu, judetul Giurgiu. Însă, pentru a pune în aplicare planul, aveau nevoie arme. Astfel, în noaptea de 8 spre 9 septembrie 1983, soferii au spart sediul Militiei din comuna Osica de Sus, judetul Olt, de unde au furat doua mitraliere, 500 de cartuse si 8 incarcatoare. Citeşte şi Amanţii Elenei Ceauşescu. Vezi legătura dintre soţia dictatorului şi Ion Iliescu VIDEO Planul le-a fost însă spulberat de Securitate, care, intrată în alertă, l-a convins pe dictator să anuleze vizitele programate în ţară până la recuperarea armelor furate. După două săptămâni de urmărire, cei trei tineri au fost capturaţi. Iniţial, Viorel Roventiu a fost condamnat la moarte, iar ceilalti doi la 20 de ani de închisoare pentru furt calificat, tâlhărie şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor. Ulterior, pedepsele acestora au fost comutate şi micşorate. Despre un atentat la viaţa lui Ceauşescu vorbeşte şi locotentul colonel în rezervă Dumitru Burlan. Totul se întâmpla în 1973. La acea vreme, colonelul l-a înlocuit chiar pe Ceauşescu. A fost sosia lui. În fiecare dimineaţă, se aşeza în maşina prezidenţială, pe locul celui mai iubit fiu ai poporului. Putea fi ucis oricând, dar ordinul era ordin! Avea o escortă de două maşini în faţă, două în lateral şi o maşină a Salvării. I s-a spus doar că s-au primit informaţii conform cărora se pregăteşte un atentat asupra Tovarăşului.


Regi, împăraţi, preşedinţi, lideri religioşi au încercat de-a lungul istoriei umanităţii să-şi amplificie puterea folosindu-se şi de ceea ce numim generic- puteri paranormale. Iniţierea în aceste taine a fost şi este apanajul unor aleşi, sau cel puţin aşa cred ei că sunt. Dincolo de simbolistica şi de ritual se pare că adevăratele intieri se pot întâmplă numai în locuri considerate de aceşti iniţiaţi adevărate porţi de lagatura între om şi adevărată cunoaştere. În timpul războiului rece obsesia pentru agentii paranormali a atins apogeul. URSS-ul era, după toate relatările, în fruntea acestui gen de război, numit psihotronic. Americanii încercau şi ei să imite modelul sivietic, însă cu mai puţin succes, se pare. Atipici ca întotodeauna, românii au reuşit după unele relatări să devină adversari de temut ai agenţilor PSI sovietici. În afară de capacităţile paranormale pe care rectutii trebuiau să le aibă nativ, antrenamentele şi zona optimă de manifestare a fenomenului PSI se desfăşura numai în anumite locuri, intrate deja în legendă pentru încărcătură energetică. Vasile Rudan pretinde a fi unul dintre instructorii acestor agenţi paranormali ai lui Ceauşescu. Experimentele au demarat în 1967 şi au fost monitorizate sporadic de câţiva ofiţeri superiori din cadrul MAPN. În sensul că noi efectuăm experimente la cerere şi după aceea le dădeam rezultatele. Inclusiv se fotografia totul, se filma totul, noi nu aveam voie să oprim absolut nimic. Începând cu anii 70, aceste experimente şi aici mă refer la – comunicaţii telepatice, la detectii şi teledetecţii extrasenzoriale şi la monitorizarea extrasenzorială, tot pe cai telepatice, a unor şefi de de stat şi a unor comandanţi militari. Pe parcurs aceste cercetări au intrat sub controlul generalului Ilie Ceauşescu şi dumnealui ordona ce anume urmează să se cerceteze, în ce locuri, bineînţeles la recomandările noastre , spune Vasile Rudan, pentru România TV. Zona unde s-au întâmplat cele mai teribile lucruri şi unde s-au format aceşti luptători PSI este în munţii Buzăului. Vasile Rudan susţine că aici a antrenat nişte copii supradotaţi pranormal pentru a crea prima unitate de elită din cadrul securităţii, numită în cercurile oculte, Departamentul Zero. Alegerea munţilor Buzăului ca loc de antrenament al Departamentului Zero, nu a fost deloc întâmplătoare. Sfătuitorii securităţii, oameni iniţiaţi, ştiau foarte multe despre încărcătură ezoterică a acestor locuri. Fenomenele stranii, apariţiile miraculoase, unele considerate fenomene UFO, cât şi legendele locului care vorbesc despre existenţa unor uriaşi, au fost argumente care au convins până şi conducerea materialist dialectica a securităţii să pună aici bazele celui mai secret proiect al securităţii.


Discursul reprezentantului muncitorilor 21.12.1989


Fabricile erau altădată mândria României, dar azi sunt un morman de gunoaie sau clădiri sinistre de care ţi-e teamă să te apropii. Unii vorbesc despre comunism, alţii însă regretă siguranţa şi mândria oferite de locul de muncă de altădată. Vaslui este judeţul care odinioară se bucura de o industrie extrem de dezvoltată, din care azi nu a mai rămas nimic. La Iaşi, fabrica Nicolina , un brand de succes în domeniul construcţiilor a fost demolată. Fabrica de confecţii Zimbrul din Suceava era renumită peste hotare şi avea contrace cu marile magazine. Fabricile de odinioară, în care milioane de români îşi asigurau traiul de a doua zi, sunt astăzi doar o amintire. Greu de uitat pentru cei care au prins regimul comunist zielele în care tot poporul muncitoresc dansa şi cânta în cinstea zilei de 1 Mai. Era un spectacol organizat cu multe săptămâni înainte ca să placă cuplului Ceauşescu. Însă românii chiar se mândreau atunci cu ceea ce muneau. Lucrau în fabrici şi uzine în care totul mergea ca la carte. Mare parte din producţia românească mergea spre export şi era extrem de apreciată. Dincolo de constrângerile regimului comunist, fiecare român avea siguranţa locului de muncă şi a zilei de mâine. În urma cu mai bine de 20 de ani industria vasluiană era foarte bine pusă la punct şi absorbea întreaga forţă de muncă. Existau fabrici de confecţii de fire şi fibre sintetice sau de mobilă. Rând pe rând, însă, coloşii industriali s-au prăbuşit. În urma lor nu au rămas decât ruine, dar si mii de şomeri care situează judetul pe locuri fruntaşe în topul somajului, potrivit România TV. Pentru vasluienii trecuţi de prima tinereţe care pot compara trecutul cu prezentul, regretul este imens. La Iaşi, exista odată fabrica Nicolina un adevărat brand în construcţii apreciat mult la vremea aceea peste hotare. În 1967 a devenit una dintre cele mai mari companii, cu 8000 de angajaţi, care producea utilaje pentru construcţii. În urmă cu trei ani, însă, a intrat în faliment şi a fost vândută prin licitaţie. De aici, şi până la demolare nu a mai durat mult. Cumpărătorul a obţinut toate avizele, iar fabrica a fost ştearsă de pe faţa pământului. Astăzi, tot ce a mai rămas este un câmp. Ne continuăm traseul în nordul ţării şi ajungem la Suceava. Zimbrul , fabrica de confecţii, era o adevărată mândrie pentru români. Şi nu pentru că era apreciată de cuplul Ceauşescu, ci pentru că cererea pentru export era enormă. Aici lucrau în anii 80 peste 3000 de angajaţi, iar fabrica era mândria Sucevei. Cuplul Ceauşescu a fost de câteva ori în vizită la vechea fabrică. Faimoasa fabrică de tricotaje Zimbrul avea contracte cu marile magazine din ţară şi străinătate. În 1997, restructurările masive au dus la prăbuşirea fabricii şi declinul industriei oraşului. Pe vremuri, la uzina Tractorul se fabricau chiar si 40 de mii de tractoare pe an, iar uzina avea 23 de mii de angajati. Acum, nu se mai produce nimic aici. Au mai ramas doar cateva hale care sunt în paragină, iar foarte multe clădiri au fost dezafectate. Uzina Tractorul rămâne una dintre marile pierderi ale României. Toate încercările din ultimii 20 de ani de resuscitare a colosului au fost în zadar. Înainte de anul 2000, ţigările Coloana şi Carpaţi fabricate la Târgu Jiu erau un brand de succes în toata ţara. Acum clădirea este în paragină, iar utilajele au fost vandute la fier vechi înca de acum 7 ani. Combinatul Oltchim , Râmnicu Valcea, a cunoscut gloria şi decăderea în mai puţin de 10 ani. În 2005 era pe val, înregistra profit şi nu mai făcea faţă cererilor de marfă venite din lumea întreagă, iar in prezent, combinatul îngropat în datorii este în insolvenţă, iar muncitorii abia mai au de lucru. Acestea au fost o parte din marile fabrici şi uzine ale României de altădată. În locul multora, azi strălucesc în soare mândrele mall-uri.


Irina Sava a avut un destin ciudat: a fost deportată de comuniști în Siberia pe când avea numai 16 ani pentru vina de a fi făcut liceul cu predare în limba germană. Peste ani, aceași comuniști, umanizați puțin între timp, îi vor da o misiune complicată: să fie bucătăreasa și menajera cuplului Ceaușescu, la Ștevia, în Azuga, unde cei doi veneau aproape săptămânal. Traumatizată de-a binelea de renumele Ceaușeștilor, Irina a răsuflat ușurată când i-a cunoscut în intimitate. Pentru toți românii din acea vreme, Nicolae Ceauşescu şi soţia lui erau niște personaje de coșmar, zvonurile și teroarea instituite de securitate creându-le o imagine grotescă. Toată lumea vorbea șoptit despre extravaganțele Elenei și despre luxul în care se lăfăia în timp ce țara era, de fapt, o coadă imensă. La carne, mai ales. Adevărul ce reiese din spusele doamnei Sava este că cei doi nu erau deloc pretențioși la mâncare și erau foarte umani în comportament. Mai mult, nici vestita securitate nu era pe atât de vigilentă cum credea poporul. Evident, relația dintre Irina Sava și Elena Ceauşescu nu a fost întotdeauna idilică, numai că excesele tovarășei erau atenuate, cu tact, de către. bonomul dictator! Irina Sava s-a întâlnit ultima oară cu soţii Ceauşescu în septembrie 1989. La plecarea de la Azuga, Ceaușescu parcă a avut o presimțire: s-a întors din drum și a sărutat-o pe frunte, fapt unic și greu de explicat. La plecare i-a spus Vezi să nu te mănânce lupii pe aici , fără să ştie că peste numai două luni avea să fie mâncat el însuşi de lupii istoriei.


Mai mulţi generali-cheie ai preşedintelui au murit în condiţii suspecte. Sunt oameni importanţi care au lucrat la vârful regimului comunist şi care au avut acces la informaţii secrete care puteau încurca multe planuri. După 27 de ani, manualele de istorie susţin că generalul Vasile Milea s-a sinucis. Probele directe că Milea a fost asasinat nu au contat în îndărjirea celor puşi să ancheteze acest eveniment. Toate încercările apropiaţilor de a face lumină asupra morţii au eşuat. Există întrebări care zguduie ideea că Milea s-a fi sinucis. De ce nu s-au găsit urme de pulbere arsă, de ce un general ca Milea se sinucide trăgându-şi cu pistolul în inimă în postură nefirască, de ce în buletin INML se arată că s-a tras de la minimum 60 cm? În teoria neverosimilă a sinuciderii, se presupune că după ce şi-ar fi tras un glonţ în piept, stând pe scaun, apoi s-a dus pe canapea şi şi-a pus pistolul pe birou. Mai mult, se presupune că înaine de a se sinucide, gen. Milea s-a autodegradat şi şi-a rupt epoleţii. În ziua următoare morţii lui Milea alte poliţe sângeroase se vor plăti. Potrivit România TV, colonelul Gheorghe Trosca, adjunct al şefului USLA, e chemat la MAPN unde i se ordonă să sprijine apărarea. Ajunşi acolo uslaşii au fost măcelăriţi de dispozitiviele MAPN care susţine că cele 3 transportoare erau pline cu terorişti. De fapt, Trosca şi uslaşii săi au fost atraşi în capcană de însuşi ministurul apărării de atunci, gen. Nicolae Militaru. Motivul acestui carnagiu era ştiut de cei care se considerau capii revolulţiei. Col. Trosca era cel care instrumentase cazul gen. Militaru din care reieşea clar că acesta era agent sovietic. Capul lui Trosca a fost înfipt în osie de roată timp de şase zile. Generalul Gheorghe Voinea, comandant al armatei 1, care ar fi cunsocut împrejurările ministrului Milea a fost găsit mort în biroul lui, în 1990. Nu s-a anchetat decesul, moartea lui a fost considerată naturală. Generalul Cerbu, şeful centralei trasmisiunilor MAPN, care a deţinut controlul asupra circulaţie informaţiilor şi ordinelor, a murit tot de un cancer galopant şi a fost considerat moarte naturală. Generalul Safta, şeful dispozitivului de apărare al sediului MAPN, cel care i-a cunoscut pe membri celulei de comandă din sediul MAPN, a murit la începutul anilor 90.


Singurul lucru pe care îl regret foarte mult este că atunci când mi s-a făcut în 12 ianuarie mie percheziţie acasă, mi-au fost ridicate toate scrisorile, nu multe, 3 am avut din partea tatălui meu şi nu mi s-au mai înapoiat niciodată, iar mama a predat toate fotografiile de familie care nici astea nu au mai ajuns niciodată la noi, deci eu ce am poze am numai ce aveam eu, iar eu nu aveam foarte multe poze cu ei. Poze în general cu familia a avut mama şi ea până a închis ochii a plâns după el , a spus Mihaela Ceauşescu. Am scris un singur pasaj mic în cartea mea pe care am publicat-o, nu regret, nu mă jenez. sunt şi lucruri foarte intime aici, scrisoarea e foarte mare, scrisă într-o noapte de adio. Se vede că tata a început foarte frumos aşa şi la un moment dat scrie mai dezlânat cum s-ar zice, mi s-a şi spus că atunci când l-au găsit spânzurat băuse două sticle de şampanie. apropo de mitocănia familiei Ceauşescu. nu a băut bere, a băut totuşi şampanie, whisky tata nu putea să bea, asta sigur este un paradox ce spun eu acum, nu bea whisky pentru că avea probleme cu stomacul şi se obişnuise cu puţin vin roşu. Acuma ideea că în pragul sinuciderii mai contează ulcerul este paradoxal, dar probabil că ieşise din uz el, nu mai bea whisky şi a avut şampanie, oricum s-a spânzurat în costum alb, cu papion, bărbierit, pantofii i-a lăsat lângă scăunel, a vrut să iasă frumos din scenă şi asta şi spune aici , mai povesteşte nepoata lui Nicolae Ceauşescu. 27.12. 1989 ora 23.00 - ora decesului în acte, însă Marin Ceauşescu a fost găsit dimineaţa. Fragmente din scrisoarea de adio a lui Marin Ceauşescu Fiindcă nu am reuşit în cele 2 încercări ale mele să plec mai repede din viaţă, am avut timp să mai reflectez puţin asupra a tot ce s-a întâmplat. Nu am fost de acord cu brutalitatrea măsurilor dure pentru că ele nu au niciun rost. Ce ironie a sorţii, ce ironie a sorţii, ce destin mizerabil, toate încercările mele de a fugi din viaţă au dat greş, nici gazele de care am vrut să mă servesc nu au funcţionat cum trebuie, adică nu şi-au făcut datoria nici şteangul din dimineaţa zilei de 27 decembrie nu a rezistat. un cablu electric care s-a rupt în momentul decisiv. Vino somn sau vino moarte, pentru mine e totuna. N-am făcut nimic rău, dar sunt de acord cu pedeapsa ce trebuie să simtă cineva care este condamnat la moarte. El spune condamnat la moarte şi aici eu am înţeles. Fiind profesor de literatură, am căutat mesajele uneori probabil false. Eu aici am descoperit aşa: a văzut execuţia, şi-a dat seama că şi el va termina la fel şi a zis NU, o fac eu singur. aşa zic eu , explică Mihaela Ceauşescu. Când eram cineva şi vă puteam ajuta, toţi stăteaţi în jurul meu, când s-au schimbat lucrurile, toţi m-aţi părăsit, de aceea am luat această hotărâre -- din disperare. o, lume ce mică eşti în imensitatea ta. E târziu şi moartea mă aşteaptă, nu vreau să-i fac dificultăţi, dacă am chemat-o, trebuie să mă ţin de cuvânt. Vino somn sau vino moarte, pentru mine e totuna. Să mori sărac sau să mori bogat e la fel şi rând pe rând ne ducem toţi în acelaşi fel, când clopotul va suna lung şi falnic în ceasul din urmă căzut, dar nu învins. Pe toţi pe care v-am ajutat vă rog să faceţi ceva pentru mine, şi ajutaţi-mi, dacă se mai poate, familia. este rugămintea unui muribund şi nu uitaţi că despre morţi trebuie să vorbim numai de bine şi nu uitaţi că v-am iubit şi am ţinut la voi. Cei care rămâneţi după mine vă doresc noroc, adio!


Avocata Paula Iacob a făcut dezvăluiri despre Nicu Ceauşescu în exclusivitate pentru România TV. De la momentul în care i-a devenit avocată până în clipa în care îi ajunsese unica familie. Avocata a povestit prin ce clipe a trecut mezinul Ceauşeştilor de la arestare până în clipa morţii, de ce adesea era surprins plângând şi cum îşi ascundea în faţa lumii durerea legată de moartea părinţilor săi. De asemenea, Paula Iacob a dezvăluit care era locul secret în care Nicu Ceauşescu mergea să se roage şi care au fost ultimele sale cuvinte înaintea morţii. Februarie 1990, închisoarea Jilava. Nicu Ceausescu, vinovat fiind de faptul ca era baiatul tatalui sau, incerca, parasit de toti, sa-si faca un plan pentru a se lupta cu sistemul de abia infiripat. Toata lumea ii era impotriva. Chiar cei care stiau ca nu este vinovat de tot ce ii pusesera in carca procurorii, taceau malc de frica oprobiului public. Niciun avocat nu avea curajul sa se confrunte cu mania revolutionara a procuraturii. Speranta ii revine de abia cand, intamplator, Paula Iacob se hotaraseste sa il cunoasca si sa incerce sa ii apere drepturile. Pe Nicu l-am luat client pentru ca eram odata, asteptam niste clienti de-ai mei obisnuiti, cu delapidari, la Directia de Cercetari Penale unde era si Nicu detinut. Am vazut-o pe actuala nevasta a lui Valentin, care a stat de dimineata, cand eu am intrat, de la ora 9, am gasit-o acolo, stand in zapada, cu pachete ca sa ii dea mancare lui Valentin. Era sotul lui Zoe care a stat si el si atunci era fratele sotului lui Zoe si el cu pachete. La Nicu nu era nimeni. Si cand o verisoara de-a lui, nu de sange, casarorita cu un Petrescu, care era tanara avocata, care vreau sa va spun ca inainate nu ii ajungeau mainile sa le dea la sarutat tuturor avocateilor care se invarteau pe langa ea. Acum statea intr-un colt in tribunal, nimeni nu vorbea cu ea, ba cineva care si-a luat asa o activitate de mare avocat libera, i-a spus: ce mai cauti in tribunal? Esti ruda cu Ceausestii! Afara! Moment in care, fiindca nu imi place nedreptatea, ce vina avea ea ca era maritata cu un nepot de-al lui madam Ceausescu? Si atunci i-am spus: daca ai vreo problema, te rog vino, ca te ajutam si noi cu clientela, putem face ceva.ne mai ajutam intre noi, trimiteam unul la altul clienti. Ea mi-a spus: n-ai vrea sa il aperi dumneata pe Nicu Ceausescu? Da, spun, dar nu are avocat? Nu, n-are avocat. Si atunci am spus: daca nu imi displace ca om, il apar. Daca imi displace, nu-l apar. Si m-am dus si am avut o mare surpriza si am constatat ca nu era deloc cel pe care il povesteau si erau povestile lansate de securitate pe care el nu o iubea deloc. Se simţea urmarit de ei si nu ii vedea in ochi , a povestit avocata. Ca de altfel toti romanii, Paula Iacob era intoxicata la randu-i de miturile despre Nicu Ceausescu care ne fusesera picurate in urechi, de-al lungul ultimilor zece ani. Crime pe care nu le-a facut niciodata, violuri, rapturi, comportament abuziv, orgii, toate construisera o imagine a lui Nicu Ceausescu aproape de diabolizare. Astfel ca Paula Iacob a avut o mare surpriza cand l-a cunoscut pe Nicu. Din spusele avocatei sale, reiese ca Nicu Ceausescu era departe de ar fi fost boemul ticalos care nu intelegea nimic din ceea ce I se intampla. Credea cu multi timp inainate de revolutie ca tatal sau depasise limita in multe dintre actiunile sale si ca ar fi trebuit sa faca un pas inapoi. Desi se stia nevinovat, Nicu Ceausescu era convins ca o sa primeasca 20 de ani de puscarie pentru ca stia cine il judeca si ce trebuia sa inteleaga poporul din asta. Printre cei care s-au bucurat atunci ca Nicu Ceausescu a luat 20 de ani s-au aflat si unii care stiau ca Nicu nu este decat tapul ispasitor. Pe cand se afla in inchisoare, Nicu Ceausescu era deseori cautat de jurnalisti straini. In interviurile date pastra insa o tacere semnificativa cand era intrebat despre faptele parintilor sai. Singuratatea din inchisoare l-a facut pe Nicu sa isi gasesca prieteni unde nu s-ar fi gandit nimeni. Era bun cu animalele. Mi-a spus odata sa ii duc cascaval. I-am spus: ti-am adus branza de vaci de ce vrei cascaval ca nu iti face bine. Nu doamna pentru mine, e un soricel flamand, chitaie toata noaptea de foame si nu ii place branza de vaci, dar cascavalul stiu si eu ca mananca orice soarec. Deci ii era mila si de un soarece , a povesit Paula Iacob.


În zilele tulburi ale lui decembrie 1989, ceauşeştii presimţeau că li se apropie sfârşitul. Pe 21 decembrie, şi-au chemat copiii la o discuţie. A fost ultima oară când s-au văzut. 21 decembrie a fost ziua în care Elena şi Nicolae Ceauşescu şi-au văzut pentru ultima dată copiii. Despre ultima întâlnire cu părinţii săi povesteşte Zoia Ceauşescu în ultimele declaraţii consemnate în dosarul 25/1993 care i-a avut ca protagonişti pe Elena şi Nicolae Ceauşescu şi fiii acestora, Zoia, Valentin şi Nicu, dosar în care au fost cercetaţi pentru subminarea economiei naţionale. Am discutat cu mama care susţinea că nu sunt probleme, dar şi cu Valentin care spunea că lucrurile sunt grave, mai ales la Timişoara, dar i-am explicat că este alarmist. A venit cineva de la secretariat care a anunţat că la telefon este Coman de la Timişoara. Tatăl meu a vorbit la telefon într-o altă cameră decât cea în care ne aflam noi. Conversaţia telefonică a fost scurtă. Nu ştiu ce au discutat cei doi. Când s-a întors tatăl meu, Valentin l-a întrebat ce s-a întâmplat, dar nu i-a răspuns. Imediat după aceea, eu, soţul meu şi Valentin am plecat întrucât tatăl meu a spus că este obosit şi doreşte să se culce. A doua zi a început calvarul , a declarat Zoia Ceauşescu.


București strict secret, O execuție în zori realizat de Stelian Tanase in cadrul emisiunii Bucureşti,strict secret


Iliescu, DIALOG APRINS cu revoluţionarii


Ion Mihai Pacepa (n. 28 octombrie 1928, București) a fost șef adjunct al Departamentului de Informații Externe (spionaj) a României comuniste și consilier personal al președintelui Nicolae Ceaușescu. În anul 1978 el a cerut azil politic în Statele Unite, unde a lucrat pentru comunitatea de informații a SUA în diferite operații împotriva fostului bloc sovietic. Guvernul american a descris activitatea lui Pacepa ca o importantă și unică contribuție adusă Statelor Unite , Pacepa este cetățean american și acum trăiește în SUA. București strict secret, Scandalul Pacepa realizat de Stelian Tanase in cadrul emisiunii Bucureşti,strict secret


Însărcinat cu protecţia şi supervizarea în amănunt a celor trei copii ai dictatorului, fostul ofiţer de securitate Ion Sideri îşi aminteşte astăzi câteva episoade interesante din viaţa privată a Zoei Ceauşescu. Se ştie astăzi că Zoe a fost ţinută din scurt de părinţi şi, deşi s-a revoltat adesea în căutarea independenţei, micile ei escapade nu au fost trecute cu vederea, mai cu seama de Elena Ceauşescu, cea care era obsedată de control mai ales atunci când era vorba de copiii ei. Un episod mai puţin cunoscut este acela când Zoe Ceauşescu a reuşit într-o zi să fugă de acasă şi să se ascundă de ochii securităţii.


Vicepremierul rus Dmitri Rogozin a anuntat pe contul personal de pe Twitter ca Romania nu i-ar fi permis sa-i tranziteze spatiul aerian. Traian Basescu a reactionat la mesajele lui Rogozin, spunand ca nu este preocupat de acesta.


Nicu Ceauşescu a părăsit această lume ducând cu el multe mistere. Şi asta nu pentru că şi-ar fi dorit acest lucru, ci, mai degrabă din cauza faptului că proaspăta democraţie se chinuia din răsputeri să-l demonizeze din simplul motiv că avea codul genetic al părinţilor săi. Am numai patruzeci de ani și ceva și nu vreau să mor , îi spunea Nicu Ceaușescu avocatei Paula Iacob, în 1996. Destinul lui Nicu Ceaușescu poate fi asociat cu cel al personajelor din tragediile grecești. În câteva zile a ajuns de pe cele mai înalte culmi ale puterii, pe cea mai de jos treaptă a existenței. Și asta doar din cauza unui blestem, parcă. Singura sa vină era cea de a fi fost fiul părinților săi. Oricât de tare ar fi un om, după ce își vede părinții mutilați îngrozitor de gloanțe și asistă la sărbătoarea sinistră a unui întreg popor, tot se rupe ceva în el. Părăsit, lovit mișelește și hăituit chiar de către aceia pe care-i făcuse oameni, Nicu Ceaușescu trăia o singurătate cumplită. Era, nu numai singur în celulă, cât și vinovat de toate relele posibile. Erau primele luni ale inventatei democrații românești, dar și la fel de inventatelor sale vinovății ce-l transformaseră în pușcăriaș. Unica sa legătură cu lumea umană a fost atunci avocata sa, Paula Iacob. Poate și pentru că își pierduse părinții în acel spectacol grotesc, Paula Iacob, în mod natural, devine polul gândurilor sale pozitive, substindu-i-se tuturor rudelor sale apropiate. Atât în timpul detenției, cât și în perioada de libertate, Nicu Ceaușescu a stat de multe ori de vorbă cu sinceritatea celui care nu mai are nimic de pierdut cu Paula Iacob. De aceea amintirile doamnei Paula Iacob despre Nicu Ceaușescu reprezintă mărturii foarte prețioase despre ceea ce era Nicu Ceaușescu în realitate. Se creease o apropiere mare, și caracter și comportament ale lui Nicu. Deși în conștiința românilor el intrase drept arhetipul copilului răsfățat, din mărturisirile lui ulterioare răzbătea o amărăciune a celui care a crescut fără căldură sufletească. Este adevărat că odată, când a avut o expresie care nu mi-a plăcut, avea un fel de a privi viata și adevărul decât alți oameni. După ani de zile de la revoluție, lumea, dezmeticită, pricepe că nu tot ceea ce a făcut familia Ceaușescu a fost rău și un om ca Nicu Ceaușescu ar fi avut un loc important în politica actuală , povesteşte avocata Paula Iacob. Poate că adevărata dimensiune a singurătății i s-a revelat lui Nicu, abia după ce s-a eliberat. Fără casă, fără serviciu, prințișorul ajunsese cerșetor. Stătea și și era nevoit să ceară de mâncare puținilor oameni care îl mai recunoșteau. Poate că vor exista voci care vor spune că e prea patetică această abordare a biografiei lui Nicu Ceaușescu. Având în vedere, însă, nedreptățile care i s-au făcut după revoluție, considerăm că este cel puțin necesar să se audă și aceste relatări. I created this video with the YouTube Video Editor ()


Gimnastica românească, atât de încărcată de medalii olimpice şi mondiale, ascunde şi momente mai puţin plăcute. În 1981, România s-a întors fără nicio medalie de la Campionatele Mondiale de la Moscova, iar Nicolae Ceauşescu, extrem de nemulţumit, l-a convocat pe ministrul Tineretului şi sportului de atunci, Emil Drăgănescu, într-o şedinţă fulger.


Ion Gheorghe Maurer (n. 23 septembrie 1902, București - d. 8 februarie 2000) a fost prim-ministru al României în perioada 1961-1974 și președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române în perioada 11 ianuarie 1958 - 21 martie 1961. București strict secret, Ultimul spectacol Maurer și Ceaușescu realizat de Stelian Tanase in cadrul emisiunii Bucureşti,strict secret


Nicu Ceausescu, MOARTE CONTROVERSATA Iradiere cu uraniu sau omorat de sistemul medical comunist


Unitatea militara de langa Targoviste, unde pe 25 decembrie 1989 au fost impuscati Nicolae si Elena Ceausescu, a devenit muzeu.


București strict secret, Catastrofa de la Moscova realizat de Stelian Tanase in cadrul emisiunii Bucureşti,strict secret


Filip Teodorescu (n. 24 iunie 1939, Ploiești) este un fost colonel de securitate, care a îndeplinit funcția de locțiitor al șefului Direcției contraspionaj din Departamentul Securității Statului (DSS). Laszlo Tokes, agent al serviciilor secrete maghiare, era un trădător de ţară, nu un spion, şi nu făcea muncă voluntară, fiind astfel plătit pentru ceea ce făcea. Dezvăluirile despre Tokes au fost făcute de Filip Teodorescu, ofiţer de contraspionaj, luni, la emisiunea Sinteza zilei, Antena 3. Nu făcea o muncă voluntară, era plătit. (.) Era în poziţia de trădător de ţară, nu spion (Laszlo Tokes - n.r.), pentru că spioni sunt străinii , a explicat luni, la Antena 3, Filip Teodorescu, fost locţiitor al şefului Direcţiei Contraspionaj din Departamentul Securităţii Statului. Fostul ofiţer de contraspionaj a mai spus şi că Laszlo Tokes era pastor, la fel ca şi cei din familia lui, şi acesta ar fi fost unul dintre criteriile pe baza cărora a fost ales ca agent al serviciilor secrete ungare. De asemenea, Filipescu a mai precizat şi că Ceauşescu a fost informat despre acest lucru. Printre alţi trădători de ţară, Filip Teodorescu l-a mai menţionat şi pe Mircea Răceanu. Filip Teoodorescu: Cei care l-au decorat pe Tokes să dea o explicaţie românilor Cei care l-au decorat pe Laszlo Tokes să dea o explicaţie românilor. Cred că aşa este corect. Ce motive au fost ca să acorde o asemenea înaltă distincţie românească naţională unui trădător de ţară (.)? Trădare înseamnă un cetăţean român care se pune în slujba unei puteri străine , a spus Filip Teodorescu, fost şef al Contraspionajului, despre agentul Tokes. I created this video with the YouTube Video Editor ()


Tovarasul Nicolae Ceausescu produce dupa 23 de ani de democratie, mai multe valuri decat o facea in momentele in care avea fraiele puterii. Multi sunt cei care vor sa puna mana pe brand-ul si mai ales pe averea familiei Ceausescu. Despre banii tovarasului s-au scris mii de articole si s-au lansat zeci de speculatii. Cati bani a strans si mai ales pe ce maini au inceput? Tot mai multe voci spun azi ca Dan Voiculescu a fost una dintre persoanele care a mostenit conturile lui Ceausescu sau o parte din ele, la fel cum multi ofiteri de Securitate au avut norocul sa ramana cu importante sume valutare in conturile personale, dupa caderea regimului comunist.


Lucrețiu Pătrășcanu (n. 4 noiembrie 1900, Bacău - d. 17 aprilie 1954, Închisoarea Jilava, București) a fost un om politic român, membru al conducerii Partidului Comunist Român, ministru, avocat, sociolog și economist. Pentru o perioadă de timp a fost și profesor la Universitatea București. Licențiat în drept și doctor în științe economice al Universității din Leipzig, Pătrășcanu era o figură rară printre puținii comuniști din România. A fost reprezentant al ilegaliștilor români la Comintern și în alianța politică ce a declarat scoaterea țării din alianța hitleristă în august 1944. Primul comunist devenit ministru a deținut portofoliul Justiției. Lucrețiu Pătrășcanu s-a născut la Bacău și provenea dintr-o familie de intelectuali. Tatăl său a fost istoricul Dumitru D. Pătrășcanu, iar mama sa, Lucreția Pătrășcanu, provenea dintr-o familie boierească. În tinerețe, devine adept al învățăturilor marxiste, astfel că în 1919 se înscrie în Partidul Socialist din România (PSR) și muncește ca editor al ziarului acestuia, Socialismul. În 1922 absolvă Facultatea de Drept a Universității București iar în 1925 obține doctoratul la Universitatea din Leipzig. În 1921 este unul dintre membrii fondatori ai Partidului Comunist din România (PCdR). Devine tot mai radical în convingerile sale datorită succesului Revoluției din Octombrie. El și cu Elek Köblős au fost singurii reprezentanți ai PCdR la al 4-lea congres al Cominternului (Moscova, noiembrie-decembrie 1922). La întoarcere, a fost arestat și încarcerat la închisoarea Jilava în 1924 (an în care PCdR este declarat în ilegalitate). Intră în greva foamei până când este transferat la spitalul penitenciarului. La congresul de la Harkov din 1928, unde a fost prezent cu numele conspirativ Mironov, a susținut, împotriva poziției oficiale, că basarabenii moldoveni sunt tot români, deoarece în congres se pusese problema că România Mare este un stat multinațional și imperialist. București strict secret, Execuția lui Pătrășcanu realizat de Stelian Tanase in cadrul emisiunii Bucureşti,strict secret


Chivu Stoica (n. 8 august 1908, Smeeni, județul Buzău -- d.16 februarie 1975) a fost un comunist român, prim-ministru al României în perioada 1955-1961, Președinte al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România în perioada 24 martie 1965 - 9 decembrie 1967; a fost înlocuit în această funcție de către Nicolae Ceaușescu. În anul 1931 a devenit membru al Partidului Comunist din România. În timpul războiului civil din Spania, a fost membru în Brigada Internațională. București strict secret, Sinuciderea din cartierul Primăverii realizat de Stelian Tanase in cadrul emisiunii Bucureşti,strict secret


România TV este prima televiziune care a filmat dosarele de Securitate ale părintelui Arsenie Boca. Vreme de cincizeci de ani, în jurul lui Arsenie Boca au roit sute de informatori care prin rapoartele lor secrete au ţesut, chiar dacă uneori distorsionat, o radiografie a existenţei Sfântului Ardealului. Miracolele care au născut adevărate legende au fost investigate de Securitate şi au ajuns în felul acesta la urechile lui Nicolae Ceauşescu. Mănăstirea Prislop din judeţul Hunedoara a devenit un adevărat magnet pentru pelerinii creştin-ortodocşi din toată lumea. Mormântul părintelui Arsenie Boca, aflat în incinta acestei guri de rai, este locul unde sute de mii de oameni au venit să se roage întru mântuirea lor sufletească şi trupească. În ultimii ani, fenomenul Arsenie Boca este o adevărată revelaţie ortodoxă. Viaţa părintelui, de la un capăt la altul, a fost exemplară. Chiar supus celor mai groaznice încercări, Zian Boca, devenit mai apoi părintele Arsenie, nu a negociat niciodată dreapta credinţă. Scrutând biografia lui Arsenie Boca, identificăm indiciile viitoarei sale misiuni divine. Fiul lui Iosif şi al Creştinei, căci aşa o chema pe mama sa, a văzut lumina zilei la 29 septembrie 1910, în satul Vaţa de Sus din Munţii Apuseni. Numele său de mirean a fost Zian Vălean Boca. Pare că traseul său iniţiatic a început încă din copilărie când, în singurătatea Munţilor Apuseni, printre sălbăticiunile pădurii, i s-a relevat esenţa divină a Universului. Dotat cu capacităţi intelectuale excepţionale, fiul de ţăran autentic Zian Boca termina Liceul Avram Iancu din Brad ca şef de promoţie. Dintr-un impuls ce vesteşte viitoarea sa menire, Zian sădeşte în curtea liceului un gorun care există şi astăzi şi căruia i se spune gorunul lui Zian. Paradoxal însă viitorul sfânt avea o înclinaţie deosebită către ceea cer numim ştiinţele exacte. Zian cercetează lumea şi cu aceste instrumente. Dar, la capătul căutării, găseşte întotdeauna mintea infinit creatoare a lui Dumnezeu. Artist plastic excepţional şi muzician, părintele Arsenie alege până la urmă să studieze la Academia Teologică din Sibiu unde se remarcă deja prin atitudinea sa ascetică, mod de a fi care îi va atrage porecla sfântul. O poreclă care se va dovedi profetică. Dar marea revelaţie care îl va transforma pe Zian Boca în părintele Arsenie se va petrece în 1939, pe muntele Athos din Grecia. Acolo, pe Muntele Athos, Arsenie Boca dobândeşte darul înaintevederii. Plin de credinţă şi dornic să-şi îndeplinească destinul de monah, ajunge la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus. După Paştele din 1940, diaconul Zian Boca este tuns în călugărie primind numele de Arsenie. Din acel moment începe să se manifeste cu adevărat fenomenul Arsenie Boca - călugărul exemplar al ortodoxiei.


Camil Roguski (arhitectul lui ceausescu) vorbind despre conturile lui Ceauşescu şi cum lucra Departamentul Securității Statului (Securitatea) Conturile lui Ceuşescu sunt cunoscute. Eu care eram un amărât ştiu de ele. Nu ştiu câte există şi unde sunt acum, dar ştiu că există cert. (.) Şeful, adică Ceuşescu a trimis în străinătate două miliarde de dolari, contul României, care va putea fi folosit de români în momentele grele ale ţării. A asigurat ţara, nu a luat nici un ban pentru el. Contul ăsta a fost întâi într-o bancă elveţiană, apoi transferat în Monte Carlo, de acolo fracţionat, trimis la New York, în contul unui cizmar. Contul a fost folosit de statul canadian, care l-a băgat în investiţii şi de atunci nu se mai găsesc. Conturile lui Ceauşescu nu erau ale lui, erau conturile întreprinderii de comerţ exterior şi fiecare mare întreprindere avea un cont în străinătate , a declarat Camil Roguski, apropiatul soţilor Ceauşescu. Salariaţii erau obligaţi să contribuie la aceste conturi pentru ţara. Ceauşescu era un om sărac. Lumea vorbeşte numai de conturile lui Ceuşescu, dar România a avut cumpărate o serie de bunuri. De exemplu, în Brazilia eu cred că a avut bunuri de peste un miliard de dolari, în terenuri mineraliere, agricole, fabrici care erau puse pe numele unui român şi sunt aproape sigur că o parte din aceste lucruri, mai ales din America, au ajuns pe mâna unor români plecaţi din România. Cred că Pacepa este cel mai mare beneficiar al bunurilor care nu s-au intors. Trebuie să ai un document, nu poţi să arunci vina. Documentul meu este mintea. Atunci când vorbesc am în spate acte sau alţii care pot să spună , a mai spus Camil Roguski.


Salariul lui Nicolae Ceaușescu reprezintă una dintre necunoscutele istoriei recente. Din cauza crizei prelungite, restricțiilor și a economiilor făcute inuman, leul nu prea mai însemna mare lucru pentru români. Dar chiar și în aceste condiții, Secretarul General al Partidului și președintele României trebuia plătit, susţine România TV. Am hotărât în această dimineață ca începând de la 1 ianuarie să majorăm, în cursul anului viitor, să majorăm retribuția minimă de la 2000 la 2200 lei. De această majorare vor beneficia aproape o mie. un milion și jumătate de oameni ai muncii. Tot de la 1 ianuarie vom majora alocațiile pentru copii între 30 și 50 de lei , anunţa Nicolae Ceauşescu de la balconul CC, în decembrie 1989. Din ultimele cuvinte rostite public de Nicolae Ceaușescu reiese că dictatorul nu cunoștea viața românilor. Practic, el se adresa unei mulțimi pentru care banii își cam încetaseră din funcțiuni. Nimic nu se mai găsea la un preț normal. Mâncarea, dar și bunurile de folosință îndelungată erau procurate la un preț care, de cele mai multe ori, era fixat de vânzător în funcție de cât de dificil se putea procura respectivul produs. Oficial, un autoturism era 70.000 de lei, dar el putea fi cumpărat doar între 84.000 și 120.000. Kilogramul de carne la galantar, teoretic ar fi putut fi achiziționat cu 50-70 de lei, dar nimeni nu-l găsea. Așa se ajungea la mult peste 100. O butelie costa 200 de lei, dar nu se găseau decât cu 3.000. Nicolae Ceaușescu oferea infim pentru salariații disperați de o piață neagră sufocantă. Datele disponibile astăzi arată că Nicolae Ceaușescu recurgea la o stratagemă, oferind 200 de lei, în timp ce el câștiga 18.000 lei lunar. Era o sumă colosală, mai ales în condițiile în care cuplul Elena și Nicolae Ceaușescu nu aveau nevoie să cheltuiască vreun sfanț. Singurele cheltuieli cunoscute ale celor doi sunt câteva donații de bani făcute celor care le cereau să le boteze copiii. Sunt cunoscute astăzi cinci astfel de cazuri. Pentru aceștia, taina botezului de către cei doi s-a rezumat la sume de bani date celor care le solicitau nășirea. Aceștia, oameni simpli, cu mulți copii, le scriau celor doi. Prin locurile în care Ceaușeștii au trimis bani pentru copii, memoria colectivă a înregistrat gestul ca pe un botez autentic. Doar despre astfel de cheltuieli ale cuplului Elena și Nicolae Ceaușescu se știe astăzi. Dar chiar dacă banii erau scoși de însuși Ceaușescu din portofel, banii nu însemnau mare lucru din leafa sa de 18.000 de lei, sumă despre care se spune astăzi că reprezenta salariul său. Petre Gigea, fost consilier al lui Ceaușescu și fost ministru de Finanțe, vorbește despre doar 16.000 de lei. Însă corecția nu schimbă datele problemei. Mai mult, fostul consilier spune că toată leafa dictatorului era de 500 de dolari, menționând un curs de schimb la care nu avea acces oricine: 28 de lei pentru un dolar. Până și această referință arată că Ceaușescu nu știa pe ce lume trăia. Între 1985 și 1989, statul român practica nu mai puțin de cinci valori de decontare în schimburile internaționale. Pentru omul de rând, dolarul nu putea fi achiziționat decât la 70 de lei, în 1985, ajungând să depășească suta de lei înainte de decembrie 1989. Ca să nu mai vorbim despre riscul pușcăriei. Practic, clasa muncitoare, muncea pentru 20 de dolari pe lună de care scăpa imediat pe singura piață care funcționa atunci: cea neagră. În acest context, să ai 500 de dolari pe care nu îi cheltuiești având de toate, sigur va fi - așa cum și a fost - considerat o sfidare. Trăind în altă lume, Ceaușescu făcea și economii. El ar fi depus la CEC, din leafă, 5.000 de lei în fiecare lună, pentru copiii săi. La cel mai mic curs existent în 1989, cel de 14,92 de lei pentru un dolar, dacă dictatorul ar fi făcut asta timp de 20 de ani, în acest cont s-ar fi adunat 130.000 de dolari.


Emil Bărbulescu, nepotul lui Nicolae Ceauşescu, ajunsese la 29 de ani, în 1988, şeful Miliţiei şi al Securităţii din Olt. Pentru el revoluţia din 1989 a fost ca un duş rece, mai ales că după încheierea evenimentelor el a fost aruncat în închisoare pentru opt luni. Deşi s-a încercat demonizarea sa, Emil Bărbulescu a trecut peste toate greutăţile şi chiar a scris câteva cărţi despre epoca lui Nicolae Ceauşescu, iar mărturiile sale pot constitui un izvor istoric demn de luat în seamă ţinând cont de faptul că are informaţii din anturajul familiei Ceauşescu. Contrar convingerii generale că lui Ceauşescu i-ar fi plăcut să fie lăudat, ceea ce se şi întâmpla în presa vremii, în cadru intim nu suporta linguşeala: Nu era genul de om care să-şi ridice singur statuie. Nu accepta ca cineva, în cadru intim, să-l laude cineva. În plus, mitul conform căruia Elena Ceauşescu îi controla orice mişcare şi era informată despre toate acţiunile lui Nicolae Ceauşescu a fost infirmat de nepotul dictatorului: Nu este adevărat. Dirija, poate, informaţii, din motive care îmi scapă şi putea să cenzureze nişte lucruri. Era foarte important ce făcea, pentru că îl rupea de realitate. Dar nu o făcea din răutate, ci mai degrabă din naivitate, ea credea că face bine. Avea şi ea mulţi agenţi infiltraţi în jurul ei. Dar la nivel de decizie, nu avea niciun cuvânt de spus. Era suficientă o privire de-a lui ca ea să lase capul jos şi să nu mai scoată o vorbă trei ore. Citeşte şi Cel mai mare secret al Elenei Ceauşescu. De ce a apelat la Regina magiei albe Bărbulescu povesteşte că, despre trecut, Ceauşescu avea o viziune interesantă şi niciodată nu i-ar fi înjurat pe foştii conducători ai ţării, fie ei comunişti, fie regalişti, deşi pe vremea lui Antonescu sau a lui Mihai I fusese chiar şi arestat şi batjocorit de jandarmi. El a fost cel care l-a determinat pe Dej să elibereze deţinuţii politic, aducându-i aminte de perioada pe care ei au petrecut-o în închisori. Ca divadă că nu a uitat acea perioadă au fost şi desele amnistii date de.a lungul timpului pentru deţinuţii de drept comun , a povestit Emil Bărbulescu. Citeşte şi Nepotul lui Ceauşescu: Nu-i normal ca un popor creştin să-şi OMOARE conducătorul într-o ZI SFÂNTĂ Nepotul fostului dictator a subliniat că între România şi URSS a fost doar o adversitate, nu o duşmănie în cel mai pur sens al cuvântului. Adversari au fost conducătorii sovietici. El făcea diferenţierea între poporul rus şi conducătorii politici sovietici, care nu voiau sub nicio formă să accepte că suntem egali în drepturi şi obligaţii, aşa cum voia el să fie în cadrul pactului de la Varşovia, din care făceam parte. Adversitatea era la nivel de conducere şi a fost de la început la sfârşit. La fel de adevărat este că a fost un adevărat prieten al Americii , spune Emil Bărbulescu, adăugând că fostul dictator încerca să ţină armata română departe de manevrele comune cu celelalte ţări socialiste. Armata română nu participa la acţiunile pactului de la Varşovia decât pe hârtie, la nivel de Stat Major. Niciodată noi nu am participat cu trupe. Acolo era vorba de o opozanţă evidentă pentru oricine voia să vadă. Cred că acei cinducătpri ai vestului şi ai americii, care nu erau nicidecum nişte naivi care se lăsau înleşaţi de aparenţe, ştiau bine care e poziţia lui Nicolae Ceauşescu şi a Romîniei în pactul de la Varşovia şi tocmai de aceea i-au acordat atenţia şi onorurile nemaiîntâlnite până la acea vreme şi nici după , a punctat Bărbulescu.


Limuzina primită de Nicolae Ceauşescu de la Şahul Iranului este scoasă la licitaţie. Maşina a fost primită de fostul dictator când a fost ales preşedinte al Republicii. Preţul de pornire al limuzinei Paykan Hillman Hunter este de 4.000 euro.


realizat de Stelian Tanase in cadrul emisiunii Bucureşti,strict secret


Moştenirea Clandestină: Fără scăpare. (Direcţia Securităţii Statului) „MOŞTENIREA CLANDESTINĂ aduce în prim-plan confruntarea de pe frontul clandestin din perioada Războiului Rece şi nu numai, devoalând publicului - în premieră şi în exclusivitate - elemente de natură să bulverseze percepţia oficială asupra ultimelor decenii. Filmul este un proiect-fluviu care are ca punct de plecare munca de cercetare a profesorului american Larry L. Watts asupra arhivelor serviciilor secrete est-europene şi occidentale (CIA, STASI, AVO, KGB, Direcţia Securităţii Statului). Opiniile acestuia sunt completate, confirmate sau contestate de o serie de personalităţi autohtone: academicieni, istorici, diplomaţi de carieră, sociologi, dar şi ofiţeri de informaţii, foşti deţinuţi politici şi alţi martori ai evenimentelor din ultimul secol. Filmul propune o analiză neconvenţională asupra perioadei comuniste din România (sub dictaturile lui Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Nicolae Ceauşescu) prin prisma echilibrelor de putere la nivel mondial: România între SUA, China şi URSS, acompaniată de tovarăşii din blocul sovietic sau, dimpotrivă, concurată acerb, în postura de ţintă a unor strategii secrete, concepute şi realizate atât pe linia spionajului de factură cominternistă, cât şi pe cea a colaborării militare şi de informaţii în cadrul alianţei Pactului de la Varşovia. Este un documentar despre dizidenţă şi dezinformare, ce valorifică imagini de arhivă rare şi scoate la lumină adevăruri incendiare despre spioni, defectori, agenţi dubli, operaţiuni secrete şi figuri controversate: Caraman, Pacepa, Bodnăraş, Carlos Şacalul.


Ion Victor Antonescu (cunoscut și sub titlul Mareșalul Ion Antonescu; n. 2 iunie 1882, Pitești - d. 1 iunie 1946, închisoarea Jilava) a fost un militar și om de stat român, ofițer de carieră, general, șeful secției de operații a Marelui Cartier General al Armatei în Primul Război Mondial, atașat militar la Londra și Paris, comandant al Școlii Superioare de Război, șef al Marelui Stat Major și ministru de război, iar din 4 septembrie 1940 până în 23 august 1944 a fost prim-ministru al României și Conducător al Statului. realizat de Stelian Tanase in cadrul emisiunii Bucureşti,strict secret


Mărturiile gărzilor de corp care îl păzeau pe Ceauşescu


Convorbiri document între securişti, şefii armatei şi oamenii lui Ceauşescu au intrat în posesia România TV, care a difuzat un material în exclusivitate pe tema Revoluţiei din 1989. În înregistrări, cei care făceau parte din aparatul de represiune vorbeau despre desfaşurarea evenimentelor, despre cum trebuie să tragă sau să se apere de oamenii ieşiţi să-şi ceară libertatea. Înregistrări document, din timpul Revoluţiei din decembrie 1989, au fost scoase la lumină după aproape 24 de ani, România TV difuzând în exclusivitate un material în care evenimentele de atunci sunt privite prin ochii colaboratorilor lui Nicolae Ceauşescu. Din convorbirile celor implicaţi se poate afla modul de operare a forţelor loiale dictatorului şi lipsa de scrupule când se pune problema uciderii revoluţionarilor. Vin dinspre. Piaţa Unirii. TRAGE ÎN PIAŢA UNIRII! , este îndemnul adresat prin radio de către un comandant. Despre desfăşurarea evenimentelor se vorbeşte în alte înregistrări: Trimite taburile urgent la Inter. Dar urgent şi reţinem tot ce putem (.) Suntem la faţa locului. I-am luat la goană, au şi luat-o la goană. Ce găsim îi luăm în maşină (.) Taburile le iei tot. la Universitate, acum intru spre ei. Însă vă raportez că vin foarte mulţi pe jos, pentru că nu sunt mijloace de transport. Şi nu ştim pe care să-i luăm acum (.) Dar urgent către Intercontinental, UN PICIOR SĂ NU MAI FIE. La un moment dat, acţiunea operativă capătă aspecte concrete şi tragice pentru revoluţionari: Trebuie să fiţi de acord că primordial, la d. TV 2, 1, un grup de vreo 30 trebuie să fie lichidat urgent, fiindcă face atmosferă. E vorba de femeile alea care aveau gură mare. Mahalagioaicele alea. Vino, te rog, şi cu mobile, ca să-i împachetăm , iar după puţin timp se raportează: Sunt în zonă, am rezolvat cazul, duc coletele (n.r - cadavrele). În timp ce mii de protestatari strigau în Piaţa Universităţii NU PLECĂM! , pe înregistrări se aude inclusiv momentul în care se deschide focul asupra acestora. Cei implicaţi în represiuni discută şi despre ce vor face în continuare cu cadavrele. Urmează să vină naveta pentru degajare şi pentru 700. Avem câte unu câte doi şi ar face drumuol lung până acolo. Să fiţi de acord, la 700 ca stocare, pentru o perioadă scurtă, după care când se fac mai mulţi (n.r. - morţi) să-i trimitem acolo.


Pe 25 decembrie, în ziua de Crăciun, se împlinesc 25 de ani de la executarea lui Nicolae Ceauşescu şi a soţiei sale, Elena Ceauşescu. Unii îi comemorează, alţii îşi aduc aminte cu bucurie de ziua în care România a scăpat de sub dictatura celor doi. Unul dintre cei care a făcut parte din plutonul de execuţie povesteşte, în exclusivitate pentru România TV, ce s-a întâmplat în ultimele clipe de viaţă ale dictatorului. Nicolae Ceauşescu şi Elena Ceauşescu au fost judecaţi şi condamnaţi la moarte pe 25 decembrie 1989, la câteva zile de la izbucnirea Revoluţiei. Atunci România a scăpat de comunism, dar sunt voci care spun că omorârea celor doi în ziua de Crăciun a adus asupra ţării noastre un blestem care cu greu va fi îndepărtat. Alţii, care privesc problema fără să ţină cont de superstiţii, spun că, totuşi, cei doi nu au avut parte de o judecată dreaptă. Adevărurile istorice vor ieşi la iveală probabil peste mai mult timp, la 25 de ani de la evenimentele din decembrie mulţi întrebându-se, încă, dacă a fost sau nu a fost revoluţie. 25 DE ANI DE LA REVOLUŢIA DIN 1989. DEZVĂLUIRILE lui Ion Iliescu. De ce au fost EXECUTAŢII Ceauşeştii Dorin Cârlan este ce care poate fi considerat calaul Ceausestilor. Omul care a tras in Ceausescu in ziua de Craciun, în 1989, face marturii in exclusivitate despre ultimele clipe si suspine ale dictatorului. Cum a privit Nicolae Ceasescu moartea in ochi si ce reactie absolut tulburatoare a avut cu cateva secunde inainate de a fi trimis in cer a povestit paraşutistul care spune că a fost cel care a tras focurile de armă care i-au ucis pe soţii Ceauşescu. Interviul document poate fi urmărit mai jos:


Îşi decorau casa de sărbători, îşi împopoţonau fiecare colţ din vilă cu trofeele de la vânătoare, iar Elena Ceauşescu ordona apoi să fie date jos de pe pereţi pentru că se speria de ele. Cel puţin aşa susţine arhitectul familiei Ceauşescu, Camil Roguski într-un interviu mărturie difuzat, în premieră, la România TV.


Tatăl Elenei Ceauşescu făcea bişniţă în timpul comunismului, iar mama tovarăşei mergea în fiecare toamnă la ţară, ca să facă ţuică. Sunt mărturii despre viaţa soţiei dictatorului pe care vărul ei le-a făcut în exclusivitate pentru România TV. Prin venele lui Fănică Toma din Petreşti curge acelaşi sânge care a curs şi prin venele Elenei Ceauşescu, iar bătrânul se laudă cu multe amintiri despre verişoara ajunsă în fruntea ţării.


Masacrul de la Jilava s-a declanșat în noaptea de 26 spre 27 noiembrie 1940 când la penitenciarul Jilava (nume oficial fiind Penitenciarul București) a venit o grupă de legionari înarmați, sub comanda Prefectului de poliție al Bucureștiului, legionarul Ștefan Zăvoianu, care au ucis 64 de arestați, ofițeri superiori și fruntași ai vieții politice românești interbelice. Deținuții comuniști, care fuseseră comasați la subsolul închisorii, nu au fost atacați. realizat de Stelian Tanase in cadrul emisiunii Bucureşti,strict secret


Ceauşescu şi fratele Gaddafi - prietenia celor doi dictatori


Dictatorul Nicolae Ceauşescu şi soţia sa, Elena, au fost executaţi prin împuşcare în ziua de 25 decembrie 1989. Paraşutistul Dorin Cârlan a dezvăluit lucruri uluitoare despre ce s-a întâmplat la Târgovişte. Generalul Stănculescu ne-a chemat pe noi, paraşutiştii, la el şi ne-a zis: Noi aici suntem cu un tribunal militar excepţional care îi va judeca şi îi va condamna pe cei doi soţi Ceauşescu. Dacă sentinţa va fi cea de condamnare la moarte, sunteţi în măsură să duceţi la îndeplinire această sentinţă? Şi noi toţi am răspuns un da nici prea tare, ca să spargem zidurile pe acolo, dar nici prea anemic. Am zis un da categoric. Ne-am dus la tab şi i-am scos. Erau destul de bătrâni, destul de speriaţi, amărâţi. El mai avea cât de cât un aer de demnitate, de neînvins, iar ea ca o ţaţă tot timpul , a spus Dorin Cârlan. Acesta a povestit cum a tras în capul Elenei Ceauşescu 30 de cartuşe, de la distanţa de un metru. Generaul Stănculescu ne-a chemat la dânsul. Legaţi-i, luaţi-i şi omorâţi-i. Întâi pe el şi pe urmă pe ea. I-am zis lui Ceauşescu: Tovaraşe, am primit ordin să vă leg, mâinile la spate!. Şi s-a executat. Ea se lamenta: V-am crescut şi acum ne omorâţi ca pe nişte criminali! , a mai povestit Sorin Cârlan. Cineva a dat ordinul. A spus că suntem atacaţi, că urmează să fim atacaţi de flota a VI-a americană care vine din Meditarană ca să-i scape pe ceauşeşti. Atât de bine ne-a prins zvonul, încât nu ştiu dacă au trecut trei minute de la data zvonului şi până la data executării , a adăugat paraşutistul.


Gheorghe Gheorghiu-Dej (pe numele original Gheorghe Gheorghiu, n. 8 noiembrie 1901, Bârlad - d. 19 martie 1965, București) a fost liderul comunist al României din 1948 până la moartea sa și Președinte al Consiliului de Stat al Republicii Populare Române în perioada 21 martie 1961 - 18 martie 1965. Bucuresti Strict Secret - Moartea unui dictator realizat de Stelian Tanase


cântec patriotic de pe vremea lui Ceaușescu „Chemarea Partidului”, (Național Comunism) eng. patriotic song from Ceausescu times called The calling of the Party, (National-communism)


Видео добавлено:
Здесь могла бы быть ваша реклама. Формат 300х600.